joi, aprilie 10, 2008

PARTEA A II-A

Sambata 26 februarie

Dupa doua zile si trei nopti de stat in cort, sacii de dormit sunt uzi, mancarea incepe sa fie dramuita pentru ca, initial, trebuia sa ne ajunga sapte zile, iar sapte zile au trecut deja.
Hotaram sa plecam pe creasta si sa atungem Varful Godeanu (2229 m). Vantule se inteteste si drumul este greu. Aruncam cu bulgari de zapda ca sa vedem inclinatia si adancimea pantei.
Dragomir nu poate sa infrunte viscolul si ma intorc la el sa ii scot schiurile. Din cauza mazarichii suflate de vant nu puteam sta nici un pic cu fata in directia din care bate vantul.
Hotaram cu totii sa coboram in zona de padure, pana se va potoli viscolul. coboram pe raul Ses unde, dupa partu ore de mers dam de o stana in care spre surprinderea noastra, vedem niste schiuri. Apropiindu-ne, am vazut si un cort in care echipa C.C.A.-ului se adapostea si astepta acelasi lucru ca si noi: timp favorabil.
Instalam cortul in jumatatea de stana si ramanem cu echipa C.C.A.-ului ca doua corabii naufragiate. Intalnirea a fost neasteptata...pe un timp asa de urat sa te intalnesti cu niste oameni care au acelasi scop...

Duminica 27 februarie

Zi cu vizibilitate rar intalnita. In fata noastra se deschide o frumoasa priveliste. Parasim "locuinta" - cortul - care pentru noi a fost mai buna la acel moment chiar decat Hotelul Ambasador. Atingem din nou Varful Godeanu.
De pe varful Godeanu punem coltari - de altfel si singurul loc unde i-am pus pana in acest timp - si coboram pe Culmea Morarul (2235 m) si pe rand atingem varfurile Miuca - 2000 m, Miuca Mare - 2083 m, Stana Mare - 2196 m, Ghirdomanul - 2131 m , Paltina - 2145 m, Stanuletii Mari - 2039 m, Piatra Iorgovanului si Stanuletii Mici - 2016 m.
Ajungem si dormim sus la Albele. In aceasta zi echipe se destrama din cauza lui Dragomir care inainteaza foarte greu.
Eu si Floricioiu mergem inainte cu Cristea si Ieremia. Andrei Moldovan sta la mijloc, iar Lorent cu Dragomir raman in urma. Dupa o apreciere aproximativa, s-au mers in aceasta zi cam 40 km.
Noaptea ne-a prins "rasfirati". Eu si Floricioiu am dormit in cortul C.C.A.-ului, Andrei Moldovan sub cerul liber, Lorent si Dragomir in cortul nostru.
Noaptea a trecut greu, nu atat pentru noi, cat pentru Moldovan, care a dormit afara si a tremurat toata noaptea.

Luni 28 februarie

Peste noapte timpul s-a inrautatit - s-a lasat o ceata foarte deasa. Eu si Floricioiu parasim cortul C.C.A.-ului mai din vreme pentru a ne intalni cu ceilalti. Dupa un timp destul de indelungat, ne regasim si pornim pentru a ajunge echipa C.C.A.-ului, pe care o gasim si ne invartim sub Albele (2013 m) timp de 2 ore, ca mai tarziu, dupa ridicare cetii, sa vedem Dragsanul.
Plecam cu totii spre Dragsan si odata cu lasare intunericului atingem varful (2018 m). Fiind cu totii pe varf, il auzim pe Dragomir, care ramane in vale din cauza ca nu mai rezista. Cobor la el sa ii iau rucsacul si sa vina si el pe varf, dar spune ca si-a scrantit piciorul si nu mai poate merge.
Coboram cu totii din varf si instalam cortul, dar spre mirarea noastra, Dragomir nu are nimic la picior. Cu toate ca se lasase seara se mai putea totusi continua, poate chiar mai bine decat ziua pe ceata.
In aceasta zi mancare se termina definitiv. Toti suntem nervosi si cautam raca. Noaptea nu se doarme; mai mult se motaie din cauza sacilor de dormit care sunt uzi.
Din aceasta "figura" pe care ne-a facut-o Dragomir, a rezultat plecarea lui Lorent si a lui Andrei la Cluj si scoaterea lui Dragomir din echipa.

Marti 1 martie

Din cauza viscolului cautam sa coboram pe Dragsan, In valea Lapusnicului, pentru a continua pe vale pana la confluenta cu Valea Bucur. In aceasta zi ni se intampla multe: din cauza bocancilor prea stramti ai lui Floricioiu acestuia ii degera degetele de la picioare, lui Dragomir degetele de la maini; pe Lorent, care a mai avut degeraturi la maini si inainte incep sa il doara, iar pe mine, care nu aveam ochelari de soare corespunzatori, m-a suparat foarte rau mazarichea...
Spre seara ajungem in valea Lapusnicului la stana numita Fetele Voioase. Facem focul si uscam o parte din lucruri, dar tocmai ce era mai important nu putea fi uscat - sacii de dormit. Sigura mancare pe care o mai aveam era apa calda si putinele vitamine care au mai ramas.

Miercuri 2 martie

Dimineata urma sa plecam pe Lapusnic in sus, dar pana la urma am luat-o in jos. Eu nu mai vedeam deloc: aveam oftalmie. Lorent suferea de degeraturi si il dureau rinichii, iar cu Dragomir, chiar daca era intreg, nu mai vroia sa plece nimeni mai departe.
Floricioiu, cu toate ca avea degetele de la picioare degerate, a vrut sa mearga in sus, iar singurul om care lutea sa il insoteasca era Moldovan, dar cand i-a fost pusa intrebarea daca mai doreste sa continuie cu Floricioiu, a raspuns ca el a venit cu un prieten, cu Lorent si se va intoarce tot cu el.
Fara sa discutam mult am pornit pe Lapusnic in jos, pe schiuri. Fiind dus de mana le-am fost o povara si le-am ingreunat mersul.
Spre seara ajungem la niste baraci parasite, pe langa Behrina. In aceste baraci am dormit oarecum bine, fiindca am putut sa facem focul toata noaptea. Scotocind prin saci Moldovan gaseste o bucata de branza care, cu cea mai mare precizie, a fost impartita in 5 si s-a servit cu apa, iar masa s-a terminat.

Joi 3 martie

Punand noaptea comprese cu apa rece am putut vedea destul cat sa pot merge, astfel deplasarea devenind oarecum mai rapida.
Intr-o coborare, nemaiputand infrana schiurile am cazult peste Moldovan, intepandu-l cu coltarii la mana dreapta, dar nu foarte tare, caci dupa cateva zile a mai ramas cu o intepatura la un deget.
Continuam drumul nostru pe Lapusnic, iar la ora 3 dupa-amiaza ajungem la cabana Gura Apei, unde cabanerita s-a bucurat vazand ca si iarna mai trece cineva pe la cabana, deoarece in decursul a noua ierni, s-au perindat doar doi turisti.
Am servit masa si ne-am tratat fiecare de ce sufeream: degeraturi, rosaturi si dureri de ochi, dupa care a urmat un somn de aproximativ saisprezece ore.

Vineri 4 martie

Ne-am odihnit la cabana Gura Apei, iar in zilele de 4 si 5 martie temperatura a coborat pana la -18 grade C, cea mai scazuta din traseu.